Intotdeauna avem de ales
De cate ori nu mi-am auzit colegii, membrii familiei sau diverse cunostinte, vaitandu-se de dureri de spate, de genunchi, de solduri. Am o multime de cunostinte care, ca sa se poata misca, sa poata merge, au ajuns pana la interventii chirurgicale urmate de recuperari lungi si dureroase.
Majoritatea celor din jurul meu stiu ca frecventez Scoala Taijidao si, mai mult, in timp am ajuns chiar unul dintre instructori.
Mi-am invitat diversele cunostine, in repetate randuri, sa participe la o lectie gratuita pe care scoala o organizeaza de circa 5-6 ori pe an, sa ia la cunostinta cum arata practicile stravechi chinezesti, sa afle la ce ajuta, de ce se practica, de ce sute de milioane de oameni din lumea intreaga, de pe toate continentele, le-au imbratisat si le folosesc pentru imbunatatirea starii de sanatate si, implicit, a intregii vieti. Mi-am invitat diversele cunostine, in repetate randuri, sa vina macar la o lectie sau sa incerce un modul de numai o luna (cu 4 lectii in total, cate una pe saptamana).
Dar, comoditatea omului este la mare pret si bate multe argumente, oricat de logice ar fi ele. Cel mai des mi s-a replicat: „Sa merg pana la sala pentru o ora si jumatate sau doua ore, plus drumul pana acolo si inapoi acasa? Asta inseamna ca imi mananc toata dupa-amiaza sau toata seara!” Dar sa ajungi sa intepenesti sau sa ai dureri asa de crunte incat sa ajungi in starea critica pe care numai bisturiul o mai poate rezolva, cum este? Desigur, toate operatiile chirurgicale sunt urmate de perioade de recuperare si de fizioterapie. Oare toate acestea nu consuma mult mai mult timp decat o dupa-amiaza pe saptamana?
Alta scuza des servita a fost: „Nu pot sa vin ca trebuie sa fug acasa. Stii, am si eu treburile mele, tabieturile mele. Trebuie sa vad de familie….Nu pot sa lipsesc doua ore.” Sau: „Vai, dar dupa ce ajung acasa mie nu-mi mai vine sa mai ies. Stiu ca am nevoie de miscare, dar nu-mi vine sa iau iar drumul in picioare.”
Daca vrem sa ne putem bucura de o mobilitate buna, de o stare buna de sanatate la orice varsta, atunci scuzele nu-si au rostul. Trebuie date la o parte. Macar o data putem sa facem loc unei incercari, sa vedem despre ce este vorba, daca ne ajuta, daca ne face sa ne simtim mai bine.
De-a lungul anilor, parte dintre cunostinte au raspuns pozitiv la invitatiile adresate si au participat la cursuri. Initial, cu reticenta: „Mult doua ore! O sa treaca greu timpul. Ma voi plictisi. Nu stiu daca o sa am rabdare pentru doua ore.” Si de fiecare data, dar absolut de fiecare data, cand instructorul anunta „Si cu aceasta, lectia a luat sfarsit. Va urez o seara frumoasa!” vedeam stupoarea, surpriza pe fetele lor pentru nu stiau cand a zburat timpul, cum de lectia s-a si sfarsit. Apoi, negresit, urmau comentariile entuziaste: „Ce bine a fost! Ce bine ma simt acum. Ce relaxat sunt. Asa este mereu?”
Fie ca este vorba de TAICHI sau DAOYIN sau alta secventa de QiGong, in timpul exersarilor, mintea intra intr-o stare ca de portare. Relaxarea se instaureaza din primele zeci de secunde. In cavalcada zilnica de care avem parte, in iuresul activitatilor pe care trebuie sa le desfasuram, ce altceva poate fi mai benefic decat o exersare care sa iti aduca linistea de care ai atata nevoie si, in plus, care sa lucreze bine pe articulatii si tendoane, sa te mentina tanar si sanatos?
Silvia Pisica,
Instructor in cadrul Scolii Taijidao
Fara comentarii