Acum zece ani durerile de spate si crizele de sciatica imi dirijau viata. Cand ma intalneam cu un cunoscut, dupa nici doua minute trebuia sa caut o scuza sa plec mult prea curand pentru ca spatele incepea deja sa ma injunghie. O mare problema era si cand trebuia sa astept metroul sau autobuzul in statie. Ori de cate ori eram in picioare, in pozitie verticala, cautam imediat un loc de sprijin – un perete, un raft, o coloana, un stalp sau un copac – orice care sa ma ajute sa reduc presiunea pe nervul sciatic. Starile de rau s-au agravat si, cand durerile erau mai intense, in timpul mersului incepusem chiar sa arunc un picior usor in lateral, ca un zvacnet.
Am cautat cu fervoare o solutie pentru problemele mele, o solutie care sa ma indeparteze de cutitul chirurgului. Dupa trei ani de cautari am avut ocazia sa particip la o lectie gratuita a Scolii Taijidao. Am pornit pe acest drum cu incredere si speranta. M-am inscris la cursurile de Taichi si, ulterior, la cele de Daoyin. In mai putin de trei luni am remarcat ca mijlocul nu ma mai taia de durere, junghiurile de peste noapte se rarisera sensibil, nu ma mai purtam ca o ciudata cand ma intalneam cu un cunoscut ci purtam conversatia firesc, ca oricare alt om.
„Mananci calule, ovaz?”, mi-am spus in sinea mea. Gasisem exact ce aveam nevoie.
Postura fundamentala a jucat un rol foarte important in atenuarea durerilor. Am invatat cum sa „ma asez in picioare” asa incat diferitele parti ale corpului sa se alinieze corect. Am invatat cum sa relaxez corpul cu adevarat asa incat sa nu apara tensiuni in anumite zone ale corpului.
„Aceasta asezare in picioare” inseamna sa realizam concomitant mai multe miscari: corpul devine drept si vertical, cu coloana vertebrala bine intinsa intre crestetul capului inaltat in cel mai inalt punct si coccisul coborat natural, ca atunci cand este atras de gravitatie, in cel mai jos punct al bazinului. Talpile sunt apropiate si asezate paralel una fata de cealalta. Odata cu coborarea coccisului, bazinul se roteste usor inainte pana ajunge in pozitie vertical, ca un vas plin cu apa. Aceasta miscare de usoara rotire a bazinului va impinge in mod natural genunchii inainte aducandu-i intr-o pozitie usor flexata, dar fara sa ingenunchiem. Bratele le lasam sa atarne liber de o parte si de alta a trunchiului, cu palmele in usor contact cu coapsele.
Intregul corp se aliniaza vertical si este foarte relaxat, eliminand orice fel de tensiune care ar dori sa apara. Cu o coloana vertebrala bine intinsa asa incat sa fie eliminata orice pozitie oricat de putin stramba, riscul de a pune presiune si apasa pe un nerv sensibil a fost eliminat.
Descoperind beneficiile aduse de asezarea in postura fundamentala, corpul meu a inceput, incetul cu incetul, sa imbratiseze aceasta postura din ce in ce mai mult si, la un moment dat am constientizat ca ma „asezam de-a-n picioarelea” si in statia de tramvai, in asteptarea metroului, la coada la casele de la supermarket, la concertele organizate in aer liber in pietele si parcurile din Bucuresti s.a.m.d.
Postura fundamentala a fost numai inceputul. Dar ce inceput! Bineinteles, povestea a continuat si tot mai multe beneficii au inceput sa apara.
Dar despre ele, ….. veti citi in articolul urmator.
Silvia Pisica,
Instructor in cadrul Scolii Taijidao
Fara comentarii